Am fost mai absentă în ultimul timp. Energiile lunii aprilie nu au fost ușoare cred pentru nimeni. Pentru mine, cel puțin, sigur nu.
Dar au fost și conștientizări pe acest drum. Chiar dacă greu de digerat. Și încă sunt. Multe ce e nevoie să le (mai) lucrez. Nici acum, când scriu, nu mi-e bine. Toate schimbările de la nivel energetic se resimt și în corpul fizic. Mi le-am atras și mi le atrag pentru că încă mai am suficiente programe care lucrează în subconștient și care cred că îmi fac bine, că mă țin pe supraviețuire. Însă eu vreau să ajung să trăiesc tot mai mult, nu să tot supraviețuiesc.
Maturizarea e unul din procesele prin care încă trec. Nu, ea nu vine odată cu vârsta. Vine odată cu vindecarea copilului interior și asumarea propriei vieți. Asta înseamnă și asumarea propriei vindecări, nu așteptarea ca cineva sau ceva să facă asta pentru tine.
Maturizarea vine și cu înțelegerea că toate emoțiile, sentimentele ne învăța ceva despre noi. Că trecem prin ele și nu ne este benefic să ne identificăm cu ele.
Știu, easier said than done. De aceea nici nu sunt de acord cu prefacerea că totul e ok, că poate devine ok (fake it till you make it). Ce e fake, e fake. Autenticitatea înseamnă să te accepți așa cum ești.
E greu? E. Al naibii de greu. Dar mă trezesc zilnic cu dorința de a face ce pot să fiu mai bine, să trăiesc.
Scriu aceste rânduri pentru că sunt sigură că nu sunt singura care lucrează cu sine de ani de zile și tot mai are momente în care simte să dea naibii totul. Dacă rezonezi, ai trecut sau treci prin asta, scrie-mi în comentarii experiența și/sau părerea ta.