„Teya și Călăuzitoarele de Suflete” are 6 personaje care țes povestea și mesajele pe care vreau să le transmit. Fiecare cu rolul său bine stabilit, personajele din carte își vor lăsa cu siguranță amprenta pe cititor.
În sufletul meu și-au făcut loc fiecare dintre ele. Chiar dacă a fost condeiul meu cel care le-a dat viață, ele toate au o mică parte din mine și unele, o mică parte din persoanele care le-au fost sursă de inspirație.
Parte din ilustrațiile din carte
Unul din personajele principale ale cărții este Diana – ursitoarea și ghidul Teyei. Diana – așa cum veți afla în carte – nu e o simplă ursitoare. Ea își alege menirea unei Țesătoare-de-Ursiri din dorința de a învăța și alte ființe să își vadă lumina din întuneric, așa cum puteți citi în dialogul de mai jos:
O liniște se așterne între cele două. Teya cade pe gânduri. Simte cum o cuprind emoțiile. Pe de o parte e încântată că va avea în sfârșit un răspuns, pe de alta e îngrijorată de ceea ce va afla. Diana simte cum Teya devine neliniștită. Îi pune mâna pe umăr și o strânge ușor. Teya se oprește din mers și o privește surprinsă.
– Îmi dau seama că te apasă ceea ce simți. Că te doare chiar. Și e în regulă! o asigură Diana. Să ascunzi această parte din tine, să o izolezi sau să o dai cumva la o parte în speranța că nu va mai fi, nu este o soluție. Aduce mai multă suferință, mai multă separare.
– Ai trecut și tu prin asta?
– Știu ce înseamnă să simți tristețe, suferință. Să simți cum te doare pe dinăuntru.
– Ce ai făcut tu când ai simțit asta?
– Am ales să văd partea frumoasă a celorlalte ființe și să folosesc experiențele mele de suferință pentru a mă vindeca și a ajuta alte ființe să se vindece. E adevărat că fiecare avem partea noastră întunecată, dar nu ea ne definește. Să o negăm nu ne ajută cu nimic. Noi suntem și lumină, și întuneric. Eu am primit darul de a vedea partea luminoasă din spatele întunericului și mi-am dorit să ajut și alte ființe să și-o vadă.
(Fragment din „Teya și Călăuzitoarele de Suflete”
Nu întâmplător am ales ca Teya să o aibă alături de ea ca ghid pe Diana. Inspirația din spatele acestui personaj e Andreea Avanu – om senin și blând, ale cărei vorbe ursesc adevăruri ale sufletelor.
Andreea e unul din puținii oameni care m-au ajutat să recâștig încrederea necesară redeschiderii în fața Vieții. E cea care mi-a privit de nenumărate ori în suflet, dând glas dorințelor, suferințelor, bucuriilor lui.
Recunoștință îi port în fiecare zi pentru inspirația ce o oferă (de altfel, după o discuție cu ea am ajuns să aleg tema primei cărți), cuvintele încurajatoare și sincere (chiar și atunci când sunt directe), disponibilitatea de a întinde o mână de ajutor. Recunoștință pentru prietenia ei. Pentru deschiderea și vulnerabilitatea cu care se exprimă și mă învață astfel curajul să mă exprim și eu așa. Pentru autenticitatea ei. Și inclusiv pentru spiritul jucăuș, mai ales atunci când tind să dau lucrurilor o conotație prea serioasă.
Cei ce o cunosc și/sau au avut ocazia să pătrundă tainele sufletelor lor cu ajutorul ei, veți recunoaște cu siguranță prezența spiritului Andreei în personajul Diana.
Ne revedem săptămâna viitoare cu o nouă poveste a unui alt personaj.